Excursie de 3 zile cu autocarul (amanata)

CAND? amanata pentru la primavara(vineri – duminica)

UNDE?:

Bucuresti - Pitesti - Rm.Valcea - Tg.Jiu - Petrosani - Deva - Sibiu - Fagaras - Rasnov - Campulung - Targoviste - Bucuresti




Ziua 1 (cu rosu) include:
- Muzeul Trovantilor (pietre care cresc singure) de la Costesti
- Manastirea Horezu (din patrimoniul UNESCO)
- Pestera si manastirea Polovragi
- Pestera Muierilor
- Complexul arhitectural C-tin Brancusi din Targu Jiu: Coloana Infinitului, Poarta Sarutului, Masa Tacerii
- CAZARE in apropiere de Targu Jiu

Ziua 2 (cu albastru):
- Defileul Jiului
- Ulpia Traiana Sarmisegetuza
- Biserica din piatra de la Densus
- Castelul medieval din Hunedoara
- Cetatea Devei
- cazare in zona SIBIU

Ziua 3 (cu verde):
- Biserica fortificata de la Cisnadioara
- Manastirea cisterciana de la Cartisoara
- Cetatea Fagarasului
- Cetatea Rasnov
- Mausoleul de la Mateias
- Curtea domneasca de la Targoviste


PRETURI:
(sunt orientative)
- transport... aprox 80 lei
- cazare 2 nopti... aprox 60 lei
- vizita la muzee, cetati, pesteri... aprox 20 lei

TOTAL orientativ 160-200 lei

Imi spuneti prin e-mail sau pe mess daca doriti sa mergeti.

PS: excursia la munte la cabana Diham o vom organiza in prima saptamana de vacanta (daca vor mai fi doritori)

Tornadele

• Apetrei Florentina - XII F
  

Termenul de “tornada” provine din latinescul “tonare” care inseamna “a tuna”. Tornadele sunt perturbatii atmosferice violente, de dimensiuni reduse, cu un caracter turbionar, sub aspectul unei coloane inguste care se roteste foarte repede sau al unei palnii intoarse care atinge nivelul solului. Totusi, meteorologii nu cred ca este atat de usor a defini o tornada. De exemplu, diferenta nu este clara in ceea ce priveste un puternic mesociclon ( furtuna circulara) de la nivelul solului si o tornada de dimensiuni mari, dar care nu este puternica. Exista neintelegeri si in a privi doua vartejuri (tornade multivortex sau multiple-vortex) formate in timpul aceleiasi furtuni ca fiind doua tornade separate sau nu. Este cunoscut faptul ca o tornada poate sa nu prezinte o coloana in forma de palnie vizibila.

Tornadele variaza in diametru de la cativa zeci de metri pana la aproximativ 2 km, avand un diametru mediu in jur de 50 de metri, insa s-au inregistrat si tornade de dimensiuni mult mai mari. Majoritatea tornadelor din emisfera nordica formeaza vanturi care se invart invers acelor de ceasornic, in jurul unui centru de presiune extrem de joasa, numite tornade anticiclonice, iar in emisfera sudica vanturile se invart in general in sensul acelor de ceasornic, numindu-se tornade ciclonice. Viteza vantului la nivelul solului este cuprinsa intre 60 km/h si 500 km/h, acestea din urma fiind devastatoare. Cele mai puternice tornade pot matura casele de pe fata pamantului, pot distruge cladiri din caramida, pot ridica in aer masini si chiar autobuze.

Pentru a considera un vârtej - un vânt în spirală în formă de pâlnie – drept o tornada, acesta trebuie să fie în contact cu solul şi cu norul care produce furtuna. Când această pâlnie vine în contact cu solul, se produce o zonă concentrată de distrugere. Aria vârtejului nu are de obicei o lungime mai mare de 250 de metri, dar poate avea o lăţime de până la 2 km.

FORMAREA TORNADELOR

Tornadele sunt produse de mai multe tipuri de condiţii climatice. Majoritatea meteorologilor consideră însă că acestea se declanşează ca urmare a ciocnirii curenţilor de aer cald şi rece care formează o suprafaţă circulară de presiune atmosferică scăzută, dar acesta este un raspuns general. Tornadele se formeaza la baza norilor cumulonimbus, unde aerul rece si uscat se intalneste cu cel cald si umed si sunt asociate intotdeauna cu puternice furtuni.

Aerul cu un front atmosferic scăzut are tendinţa să se ridice şi să creeze un curent vertical puternic. Acest curent atrage aerul cald de la nivelul solului care se învârte din ce în ce mai rapid şi absoarbe aerul din împrejur ca un aspirator. În cazuri extreme, aceste curente puternice de aer pot atinge viteze de 500 km pe oră sau chiar 800 km pe ora. Cele mai puternice tornade se declanşează în condiţiile unor furtuni ‘super-cell’. Norii rotativi ai furtunii pot fi detectaţi pe radarele meteorologice ca având o circulaţie bine definită, pe care meteorologii o numesc mesociclon . Norii uriaşi ‘super-cell’ ating înălţimi mai mari decât cele ale Munţilor Everest, au un diametru intre 10 si 16 km, sunt de lunga durata, de pana la cateva ore si se deplaseaza mii de km, producand cateva tornade.

Dar chiar daca exista conditiile favorabile pentru ca o furtuna sa formeze vartejuri, acest lucru nu se intampla intotdeauna. Adevarul este ca acest proces nu este pe deplin inteles. Teoriile recente sugereaza ca odata ce mesociclonul este format, dezvoltarea tornadei este legata de diferentele de temperatura.

Coloana de aer in forma de palnie devine vizibila datorita vaporilor de apa condensati din stratele exterioare, in momentul in care umiditatea este suficient de ridicata , dar chiar daca circulatia aerului este indreptata spre interior si tinde sa se ridice, norul din interiorul vartejului cu presiune joasa se extinde descendent de la baza.

SIGURANTA VARTEJULUI

Doar 20% din tornadele din America sunt pe scara F1 sau peste F2. Chiar şi aşa, aceasta înseamnă peste 200 de tornade anual cu vânturi de peste 250 de km pe oră. Au loc anual cam 20 de tornade de amploare F4, şi din fericire tornadele-monstru de amploare F5 nu au loc, în general, decât o dată pe an. Este însă suficient să ducă la moartea a 60 de persoane pe an, doar în Statele Unite, şi să producă pagube de miliarde de dolari.

Chiar şi un vârtej relativ slab poate arunca o bucată de lemn care să străpungă un zid de cărămidă ca şi când ar fi o coală de hârtie. Cel mai ferit loc în caz de tornada este la subsol, într-un beci. Surprinzător, se pare că mai puţin de jumătate din casele de pe Valea Tornadelor sunt prevăzute cu beciuri.

Experţii recomandă persoanelor care trăiesc în zone susceptibile la tornade şi care nu au beci să protejeze pereţii unei încăperi cu folii de oţel de 10 mm. În mod ideal, aceste folii trebuie montate pe pereţii unui coridor fără ferestre din interiorul casei, care să fie înconjurat şi protejat de pereţii altor camere. Cei aflaţi în casă trebuie să se acopere cu saltele şi perne pentru a se feri de obiectele în cădere şi de sticlă spartă.

TORNADELE DIN ROMANIA

Termenul de “tornada” a fost recent acceptat la noi, vorbindu-se mai mult de o pseudotornada sau de minitornada. Majoritatea meteorologilor din Romania afirma ca in Europa se pot produce fenomene asemanatoare, dar ca nu se poate vorbi despre tornade, iar ca la noi in tara se formeaza furtuni,si eventual vartejuri de mici proportii. Dar ceea ce s-a intamplat in august 2002 la Facaieni si in mai 2005 la Movilita demonstreaza ca este vorba de un fenomen mult mai complex. Este posibil sa fi avut loc si in trecut , dar pana acum nu au existat date cancrete si dovezi, nu s-a inregistrat nimic si nu au fost afectate locuintele. Se inregistreza acum fenomene de acest fel datorita schimbarilor majore de clima din ultimii ani si nu e exclus sa mai intalnim tornade in Romania.

In ultimii 3-4 ani, furtuni de tip tornada s-au inregistrat in Delta Dunarii, la Jurilovca in 2001, in apropierea muntelui Baisoara tot in 2001, in 2002 la Facaieni.

Tornada produsa in 2002 la Facaieni - Ialomita a avut un efect devastator. Evenimentul meteorologic, care s-a produs in seara zilei de 12 august, a afectat aproximativ 1.500 de persoane, 33 de case au fost total distruse, iar 440 partial. Doua persoane au murit din cauza prabusirii acoperisului casei in care locuiau. Vijelia s-a intins pe o arie de 1,5 km, iar caracterul devastator pe care l-a avut s-a datorat indeosebi faptului ca s-a desfasurat intr-o zona populata.

Galerie foto:

Brasov

• Olaru Florentina - XII F
  

Orasul Brasov a avut o importanta economica deosebita de-a lungul istoriei, inca din Epoca Medievala. In trecut a fost un important centru negustoresc si cultural, iar in prezent este una din cele mai des alese destinatii turistice ale Romaniei, datorita importantei culturale deosebite pe care acesta o prezinta.

Farmecul centrului istoric al Brasovului este intregit de istoria bogata a acestuia. Plimbandu-ne pe strazile acestuia ne putem transpune in trecut, cand domnitori ca Mrcea cel Batran sau Vlad Tepes se plimbau prin aceleasi locuri.

Printre frumusetile acestui oras medieval, putem vizita:

• Biserica Neagra, construita in stil gotic, a fost ridicata in jurul anului 1380, sub numele de Biserica Sfanta Maria. Numele actual este dat dupa un incendiu din 1689, cand a fost partial distrusa de un incendiu.

• Casa Sfatului, aflata in apropierea Bisericii Neagra, a servit initial drept turn de supraveghere, devenint apoi Primarie. In prezent gazduieste Muzeul Judetean de Istorie.

• Scheii Brasovului, fost cartier bulgaro-romanesc al Brasovului, in prezent este o parte a orasului cu aspect rural, pe ale carei strazi istoria isi face simtita prezenta la fiecare pas, casele fiind pastrate in acelasi stil ca acum sute de ani.

Daca istoria Brasovului, care este mult mai vasta decat cele prezentate mai sus, nu va atrage, poate ca pub-urile o vor face. Un loc in acre mie-mi face placere sa revin de fiecare data cand merg in Brasov este Irish Pub-ul. Aflat in centrul vechi, la subsol, intr-un cadru intim, cu Eric Clapton in surdina, acest loc are un farmec aparte.

Totodata un loc care nu trebuie ratat este platorma de "la litere". Asa o numim noi. Daca urci cu telecabina pe Tampa, o sa ajungi in spatele lierelor de pe munte ce alcatuiesc cuvantul Brasov. Lnaga aceste litere, este o platforma special amenajata de unde poti admira frumusetea depresiunii Brasov si complexitatea centrului vechi, care ti se va parea imens privindu-l de sus.

Brasovul este un oras in care te poti transpune in vremuri stravechi, te poti distra in vremuri prezente si poti visa la vremuri viitoare.

Galerie foto:

Sighisoara

• Paun Ana Maria - XII F
  

Sighisoara este situata aproximativ in centrul Romaniei in sudul judetului Mures, fiind legata rutier de Europa prin drumul european E60. Este un oras superb care adaposteste o istorie de mii de ani, un oras unde convietuiesc in armonie mai multe nationalitati. Datorita arhitecturii sale remarcabile, a pozitiei dominante si a ambiantei geografice, orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei". Orasul si cetatea au fost intemeiate in Evul Mediu. Sighisoara a fost fundata de emigrantii germani in a doua jumatate a sec. al XII -lea. Cetatea Sighisoara este considerata si astazi a fi cea mai frumoasa cetate locuita din sud-estul Europei.

Sistemul defensiv al cetatii

Sistemul defensiv construit si aparat de bresle era compus dintr-un zid lung de 9.30 m, 14 turnuri de aparare si 5 bastioane de artilerie. Din el se mai pastreaza pana azi 9 turnuri, 2 bastioane si o parte din zidul de incinta.

Turnul cu Ceas

Este principalul punct de interes al cetatii si reprezinta simbolul orasului. A fost construit pentru a apara poarta principala a cetatii. A primit aceasta denumire datorita ceasului cu figurine, unic in Romania, aflat la etajul al patrulea. Turnul prezinta cinci nivele, care impreuna cu balconul si acoperisul piramidal au o inaltime de 64 m.

Pe fatada dinspre oras nisa cuprinde in partea de jos un alt tobosar care bate sferturile de ora. Alaturi se afla o figurina enigmatica a unui barbat, cu parul lung, care avea probabil in maini biciul si securea, si care reprezinta imaginea calaului. In partea superioara se regasesc 7 papusi asezate pe un disc rotativ, care reprezinta zilele saptamanii. La ora 12, odata cu ultima bataie a ceasului, figurina zilei trecute se deplaseaza, facand loc figurinei zilei care incepe.

Acoperisul, care are o inaltime de 34 metri, a fost distrus in urma unui mare incendiu in anul 1676, dar a fost refacut un an mai tarziu. Acoperisul se incheie cu un mic glob de aur, deasupra caruia se afla un stalp meteorologic. In varful acestui stalp se afla un cocos care se roteste in bataia vantului. Astazi acest turn adaposteste Muzeul de Istorie al orasului Sighisoara, cu colectia de arheologie, farmacie, mobilier, unelte si produse ale breslelor, orologerie, etnografie, toate oglindind istoria cetatii Sighisoara.

La etajul al IV-lea se afla mecanismul ceasului din turn. Are doua cadrane cu diametrul de 2,4 metri asezate pe fatadele turnului dinspre cetate si dinspre Orasul de jos.

Turnul Fierarilor

A fost ridicat in anul 1631 pe o baza dreptunghiulara, apare masiv si relativ scund. Vazut dinspre cetate, pare mic ca dimensiuni, dar este impunator vazut dinspre oras. Rolul sau era sa apere Biserica Manastirii in caz de asediu.

Turnul Franghierilor

Acest turn este unul din cele mai vechi edificii ale Sighisoarei, fiind si singurul turn locuit din cele pastrate pana azi. A fost ridicat pe zidurile vechii cetati si a fost distrus in anul 1241. Forma actuala o are din anul 1305 si este unul din putinele turnuri neatinse de incendiul din 1676. Din punct de vedere strategic, a facut parte din vechea fortificatie din varful dealului.

Turnul Macelarilor

Este unul din cele mai vechi turnuri, datand din secolul XV. Turnul a avut un rol imporant in apararea laturii de vest a cetatii. In fata turnului s-a ridicat ulterior un bastion de pe care artileria avea o larga arie de tragere.

Turnul Cojocarilor

Se afla la mica distanta de Turnul Macelarilor de care este legat prin poarta Torle. Pare a fi construit in jurul anului 1350 odata cu zidul cetatii. A fost distrus de incendiul din 1676 si refacut ulterior. Este modest ca arhitectura, fiind contruit pe o baza patrata.

Turnul Croitorilor

A fost construit tot in al XV-lea. Parterul este strabatut de doua ganguri carosabile, care se puteau inchide prin porti masive de fier. In anul incendiului,1676, in acest turn se gaseau, in afara de importante cantitati de grane, praf de pusca, precum si proiectile. In urma incendiului praful de pusca a explodat, iar partea superioara a turnului impreuna cu unul din ganguri au fost distruse. In 1935 bolta a fost readusa la forma initiala, iar gangul redeschis circulatiei.

Biserica Manastirii

Edificiul, monument de arhitectura in stil gotic, se afla in imediata vecinatate a Turnului cu ceas.Între Biserica manpstirii si actuala Biserica Romano-Catolica din strada Bastionului exista, inca din secolul al 14-lea, un comlex manastiresc al calugarilor dominicani si al calugaritelor franciscane. Manastirea, ridicata initial la poala dealului, in stanga scarilor acoperite, este atestata inca din 1298 intr-un document prin care papa Bonifaciu al 8-lea acorda indulgente celor care o viziteaza. Dupa reforma, in 1556, averile manastiresti sunt secularizate, iar calugarii alungati din cetate (sub presiunea autoritatilor habsburgice, in 1723, franciscanii revin in cetate), cladirea devenind sediu al administratiei publice. În secolul trecut cladirile manastiresti au fost demolate in locul lor ridicandu-se edificiul Consiliului municipal, iar pe locul vechii capele a maicilor franciscane s-a cladit actuala biserica romano-catolica din strada Bastionului.
Din vechea biserica s-au pastrat partial numai zidurile extinse cu ocazia recladirii din anii 1484-1510. Din fosta manastire se mai conserva doar un coridor pe latura nordica; forma actuala dateaza din 1677. Lacasul, construit in sistemul bisericilor-hala, reprezentativ pentru stilul gotic, are corpul principal alcatuit din trei nave de inaltimi egale; dimensiunile bisericii ating 44,5 m lungime si 12,6 m latime; in arhitectura monumentului sunt evidente si elemente ale barocului praghez, raspandit in adoua jumatate a secolului al 17-lea in Europa Centrala. Dintre obiectele de valoare artistica si istorica retine atentia o cristelnita din bronz cu o inscriptie in limba latina care atesta ca aceasta lucrare s-a savarsit prin mainile lui Iacob, turnatorul de clopote, in anii domnului 1440; decorata cu motive mitologice, biblice si flori de crin, cristelnita este un exemplar de frunte al stilului gotic transilvanean.

Un toc de usa din piatra, decorat cu motive florale zidit in peretele din nord, realizat de sculptorul pietrar Toma din Sibiu, in anul 1570, este tipic stilului renascentist.Tot intr-un amestec de stil renascentist si baroc este realizat si altarul, bogat ornamentat, una din cele mai frumoase lucrari plastice din Transilvania, construit in anul 1680 de sculptorul Johann West si pictorul Jeremias Stranovius, mesteri breslasi calatori; tot ei sunt creatorii actualei orgi a bisericii.
Dupa ce Transilvania devine principat autonom, ca urmare a dezvoltarii comertului cu Orientul, seniorii cetatii si breslele mai bogate se mandreau si considerau o datorie de onoare sa-si impodobeasca stranele cu covoare orientale.35 de asemenea covoare de mare valoare artistica din secolele 16 si 17 formeaza zestrea sim podoaba bisericii.

Galerie foto:

El Nino

• Hurjui Mihai - XII F
  

El Nino (spaniolă "Iisus" sau "Copilul") se numeşte apariţia unor curenţi anormali şi aperiodici în sistemul oceanografic şi meteorologic al Pacificului ecuatorial. Numele este derivat de la momentul apariţiei, Crăciunul şi provine de la pescarii peruanezi, care au simţit acest fenomen în mod economic, deoarece hoarda de peşti s-a retras din apropierea coastelor Americii de Sud.

El Nino este un curent din Oceanul Pacific ce produce pe tot globul fenomene meteorologice ieşite din comun. Oamenii de ştiinţă au observat că, o dată la cinci până la şapte ani , vânturile permanente din Pacific îşi schimbă uneori direcţia, împingând apele calde spre est, către America de Sud. Fenomenul începe prin ianuarie, în timpul verii din emisferă sudică. Efectele lui se cunosc de secole, dar numai după 1970 oamenii de ştiinţă au înţeles ce este El Nino şi cum perturbă acesta clima de pe glob.

În anii în care se manifestă El Nino clima de pe întregul glob devine extrem de imprevizibilă. Cel mai puternic afectată este regiunea Pacificului. El Nino din 1997-98 a adus inundaţii masive în America de Sud, lăsând fără adăpost mii de oameni. De asemenea, a declanşat un uragan, aducând ploi torenţiale în deşerturile din California şi Nevada. În vestul Pacificului, El Nino aduce vreme caldă şi secetoasă , în anotimpul în care ar trebui să fie umed, fiind cauza unor incendii în pădurile din Australia şi Indonezia.

Au fost semnalate numeroase cazuri de furtuni puternice în timpul cărora au căzut din cer broaşte, peşti şi alte animale. O posibilă explicaţie a acestui fenomen neobişnuit este că bietele vietăţi au fost ridicate în aer de tornade, purtate la mari depărtări de către curenţii de aer şi apoi au căzut pe pământ o dată cu ploaia.

Există numeroase teorii ce încearcă să explice originea misterioaselor figuri ce apar pe câmpurile cultivate de pe tot globul, denumite, de obicei, ,,cercuri în lanuri”. Unii cred că ele sunt opera navelor extraterestre. Se pare că anumite figuri sunt consecinţa unor fenomene meteorologice ieşite din comun , cum ar fi nişte mici tornade sau furtuni electrice.

Oamenii de ştiinţă consideră că încălzirea globală a intensificat fenomenul El Nino, în ultimii ani.

La Nina - ,,Fetita”- este un curent cu efecte inverse decât El Nino. Rezultă o variantă cu exagerări a condiţiilor meteorologice normale.

El Nino opreşte curenţii ce aduc substanţe nutritive de la fundul oceanului către suprafaţă, afectând sursele de hrană ale animalelor marine.
ENSO - acestea sunt intitialele denumirii ,,El Nino Southern Oscillation” ( Oscilaţia sudică El Nino)- expresie prin care oamenii de ştiinţă desemnează fenomenul cunoscut că El Nino.

A apărut din Pacificul Tropical, spre sfârşitul anului 1997, aducând cu el mai multă energie decât un milion de bombe de tipul celei de la Hiroşima. Timp de opt luni, 1997-98, marele El Nino a dat peste cap toate caracteristicile climatice din toată lumea, ucigând, aproximativ 2100 de persoane şi producând pagube materiale de cel puţin 33 miliarde de dolari.

El Nino apare la fiecare trei-şapte ani, cu grade variate de intensitate, însă poate fi resimţit în întreaga lume timp de peste un an. Perioada 1990 - 1994 este considerată cea mai lungă de pînă în prezent. La Nina este fenomenul opus ca manifestare şi se referă la răcirea apelor Pacificului de Est. În zonele unde El Nino determină apariţia inundaţiilor, La Nina aduce secete şi unde iernile sînt neobişnuit de blînde din cauza lui El Nino, devin foarte aspre. Cele două fenomene apăr de circa 30 de ori într-un interval de o sută de ani. De-a lungul anilor, apariţia lui La Nina a fost mult mai puţin previzibilă decât cea a lui El Nino. Dar ambele evenimente sunt acum mult mai bine înţelese decât înainte. Acest lucru se întâmplă deoarece acest El Nino este primul care va fi ţinut minte pentru ceva mai mult decât o serie de dezastre. Acum, pentru prima dată în istorie, climatologii au putut prevedea inundaţiile catastrofale cu luni înainte, permiţând populaţiilor ameninţate să se pregătească.

În nordul Peru-ului, avertismentele au permis multor fermieri şi pescari să folosesca părţile pozitive ale lui El Nino. Pe pământuri care de obicei erau deşertice a crescut iarbă, permiţând creşterea vacilor. Orezul şi fasolea au putut fi cultivate în zone prea aride pentru ele; pescarii au putut planifica pescuitul în apele mai apropiate de coasta, de obicei prea reci.

Efectele previziunilor pot fi foarte importante. De exemplu, crescătorii de cafea din Kenia au o cerere mai mare pentru cafeaua lor când seceta distruge recoltele din Brazilia şi Indonezia. Producţia de ulei de palmier din Filipine scade în timpul lui El Nino. Ţările care prevăd aceste evoluţii pot prospera.

Cel puţin, pregătirea poate salva vieţi. Chiar şi în săracul Peru, construirea de canale şi acumularea de rezerve a salvat sute de vieţi în 1997-98. Multe zone afectate s-au putut pregăti pentru inundaţii şi foc, migraţii şi epidemii. Există înregistrări scrise despre El Nino în Peru din 1525 şi cercetătorii au găsit dovezi geologice al prezenţei lui El Nino pe coasta peruviană acum 13.000 de ani. Incaşii ştiau de acest fenomen. Oraşele erau construite pe dealuri, iar proviziile erau păstrate în munţi.

Restul lumii nu a fost interesat în El Nino până după devastatorul fenomen din 1982-83. Cel mai important efort de urmărire al fenomenului a fost TAO, o reţea de 70 de balize plutitoare de-a lungul Pacificului ecuatorial. Terminat în 1994, TAO este acum primul sistem de avertizare globală asupra schimbărilor de temperatură din ocean. Datorită acestor balize şi a altor metode, climatologii au acum destulă informaţie pentru a dezvolta teorii despre ceea ce se întâmplă în timpuri normale şi în timpul fenomenelor El Nino şi La Nina.

Vremea este atât de variabilă încât este greu să numeşti ceva "normal". Dar în majoritatea anilor, climatul din Pacificul ecuatorial este guvernat de un anumit model. Soarele încălzeşte suprafaţa apei în vestul oceanului, înspre Australia şi Indonezia, cauzând ridicarea unor volume uriaşe de aer cald şi umed ce formează o depresiune la suprafaţa oceanului. Pe măsură ce masa de aer se ridică şi se răceşte apar ploile ce contribuie la musonii din această zonă.

Acum mult mai uscat şi la o înălţime foarte mare, aerul se îndreaptă spre est, condus de vânturile din înaltul atmosferei, răcindu-se şi mai mult pe parcursul călătoriei. Când ajunge în vestul Americii, începe să coboare, fiind apoi dus înapoi spre Australia şi Indonezia. Acest circuit gigantic este numit circuitul Walker, după Sir Albert Walker, englezul care a studiat fenomenul în 1920.

2009/2010 se aşteaptă a fi un an cu El Nino.

Galerie foto:

Sinaia

• Baranovschi Alina - XII F
  

Scurt istoric

Schitul SF. Nicolae de pe Molomot a fost prima asezare din Plaiul Prahovei, vechea denumire data poienii ce se intindea de-a lungul vaii Prahovei. Atestat documentar in 1581 cand Mihnea Voda face unele danii "Sfintei manastiri, unde locul se numeste Molomot". Spre amintire s-a ridicat o cruce monument existenta si astazi.

Eforia Spitalelor Civile a fost fondata la Bucuresti de familiile boierilor Cantacuzino si Ghica (1864) cu scopul de a infiinta spitale cu asistenta medicala gratuita.

Acestia cedeaza Eforiei ca fond social, o parte din mosiile lor printre care si mosia Furnica cu Manastirea Sinaia. De atunci Eforia si primul sau efor printul Dimitrie Ghica, vor fi si primii fondatori ai comunei Sinaia.

Atestarea documentara Sinaia

Documentar, Sinaia apare legata de infiintarea manastirii in anul 1695, in jurul careia s-au injghebat primele asezari.

Ridicarea rapida a acestei asezari este legata de dezvoltarea in zona subcarpatica a industriei extractive si de prelucrare a petrolului - de deschiderea soselei la sfarsitul secolului al XVIII-lea, de constructia caii ferate si de cea a Castelului Peles.

In anul 1901, fiind resedinta de vara a Casei Regale, Sinaia a fost conceputa de Eforie ca o statiune de lux pentru vacante, punand la dispozitia vilegiaturistilor 10 hoteluri, 55 vile mari, 50 vile mijlocii si 60 case taranesti, doua cazinouri, bai de hidroterapie, o gradina zoologica, trasuri pentru plimbari, 3 centre cu cai de calarie, manej si scoala de calarie, restaurante, berarii, cofetarii si magazine (majoritatea sezoniere), un parc de promenada si era supranumita "Perla Carpatilor".

Toate acestea au contribuit la transformarea patriarhei asezari in statiune de odihna, iar din 1880 este declarat oras, fiind astfel una din cele mai vechi asezari urbane de munte din tara.

Despre Sinaia

Situata pe Valea Prahovei, in plina zona carpatica, la poalele muntilor Varful cu Dor, Furnica si Piatra Arsa, Sinaia este supranumita si Perla Carpatilor pentru peisajele superbe si pentru conditiile deosebite de practicare a sporturilor de iarna.

Bucegii, situati la vest, ca un urias “scut de paza” al asezarii, domina Sinaia printr-un abrupt de peste 1000 m. In est, Muntii Garbova isi intind spinarile catre sud, inaitand pana la Izvorului lui Bogdan, in apropierea vestitelor si, altadata, temutelor “Oratii”. Cele doua masive muntoase, Bucegii si Garbova, “ocrotesc” localitatea, de-o parte si de alta, pe o lungime de peste 9 km.

Sinaia este una din cele mai importante statiuni de odihna din tara, furnizand cele mai bune conditii de petreecere a timpului liber dar si de tratament, in toate anotimpurile anului, pentru oameni de toate varstele. Are un climat subalpin, cu veri racoroase si cu ierni nu foarte friguroase pentru o statiune montana. Stratul de zapada cazut iarna persista de la sfasitul lui septembrie pana la sfarsitul lui martie.

Toate partiile din statiunea Sinaia sunt deservite de transport pe cablu (teleschi/telescaun) accesibile cu telecabina Sinaia-Cota 1400-Cota 2000.

Localitatea Sinaia apare mentionata documentar, prima oara, in 1690, cand in preajma Manastirii Sinaia (1690-1695), pentru paza sa, au fost intemeiate primele locuinte ale unor scutelnici, care apoi au format o populatie stabila. Initial, satul s-a numit Izvorul, iar din 1874 poarta denumirea actuala. Declarat oras in 1880 cand localitatea a devenit resedinta de vara a regelui Carol I.

ATRACTII

Statiunea Sinaia este asezata pe Valea Superioara a raului Prahova, in plina zona carpatica, la poalele Muntilor Varful cu Dor si Piatra Arsa.

La vestul asezarii, Muntii Bucegi, domina Sinaia printr-un abrupt de peste 1000 m. In est, Muntii Garbova se intind catre sud pana la Izvorul lui Bogdan. Celelalte doua masive muntoase, Bucegii si Garbova inconjoara localitatea pe o portiune de 9 km. In perimetrul orasului Sinaia, in Bucegi si la poalele Garbovei se gasesc mai multe rezervatii naturale si monumente ale naturii.

Sinaia mai este cunoscuta si pentru cel mai frumos castel din tara - Castelul Peles.

Monumente istorice

Dintre monumentele istorice puteti vizita: Castelul Peles, construit intre 1875 - 1883 in stil german renascentist, cu elemente gotice; Manastirea Sinaia, intemeiata intre 1690 - 1695 de Spatarul Mihail Cantacuzino; Casa Memoriala George Enescu

Trasee montane

Ca statiune montana, activitatile de agrement sunt orientate in primul rand pe excursii montane usoare, trasee turistice montane in Muntii Bucegi si Muntii Baiului, trasee de alpinism, sporturi de iarna.

Partii de schi

Sinaia ofera turistilor si numeroase posibilitati de practicare a sporturilor favorite, statiunea dispunand de cel mai intins domeniu schiabil din Romania. Varfuri ce domina peisajul, abrupturi impresionante, un vast platou de altitudine, zapada o lunga perioada din an, toate pun la dispozitie conditiile perfecte pentru iubitorii de sport. Incepatori sau avansati, adulti sau copii, familii sau prieteni, toti sunt bineveniti.

Alte atractii

Sinaia dispune de numeroase atractii turistice. Corpul de garda - refacut in stilul Renasterii germane, Economatul - refacut in stilul de Burg german, Foisorul - construit o data cu castelul Peles, Cazinoul si Gara, case memoriale, vile si cladiri impresionante, parcuri si o multime de facilitati de petrecere a timpului liber sunt toate motive in plus sa alegi Sinaia ca destinatie pentru urmatoarea calatorie.

Galerie foto:

Cluj Napoca

• Dumitrescu Alexandra Cristina - XII F
  

Turism.

Amplasat la incrucisarea unor drumuri de interes national si international, municipiul Cluj Napoca a constituit in permanenta un centru de atractie turistica, atat datorita monumentelor apartinand trcutului istoric, cat si bogatei activitati cultural-stiintifice favorizata de inestimabile valori gazduite in muzee si biblioteci de rezonanta nationala, de existenta teatrelor dramatice si lirice, cu larga audienta si pe plan international si nu in ultimul rand de existenta Gradinii Botanice din Cluj- asezamant de notorietate europeana, in incinta careia se afla si un valoros muzeu botanic.

Cazarea turistilor este asigurata printr-o retea formata din hoteluri (peste 2000 locuri), moteluri (peste 50 locuri) si campinguri (peste 1300 locuri).
Pentru a cunoaste mai bine imprejurimile si a strabate mai usor diferite locuri au fost amenajate trasee turistice montane si trasee turistice rutiere.

BISERICA SI MANASTIREA FRANCISCANILOR

Ansamblul se numara printre cele mai vechi constructii din judetul Cluj si a fost ridicat intre anii 1728-1745 pe locul unei vechi biserici datand din 1272. Manastirea a fost construita in stil gotic cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara si dispune de un patrimoniu care cuprinde diverse obiecte de cult, icoane, o serie de manuscrise vechi si o biblioteca.

BISERICA MINORITA

Lacasul a fost ridicat cu sprijinul reginei Maria Tereza incepand cu anul 1779, la cererea ordinului minoritilor care se stabilisera in Cluj din 1486. Dupa perioade de stagnare a lucrarilor de constructie, biserica este terminata cu ajutorul fondurilor donate de Maria Tereza. Constructia a fost realizata dupa planurilor arhitectului Johann E. Blaumann.

BISERICA ORTODOXA DIN VAD

In comuna Vad a fost ridicata in secolul al XV-lea o biserica ortodoxa, ctitorie a lui Stefan cel Mare si Petru Rares. Lacasul a fost construit de mesteri transilvaneni si moldoveni dupa modelul manastirilor din Bucovina in incinta bisericii a functionat o scoala in limba slavona.

CASA MATEI CORVIN

Este un alt monument istoric de marca al Clujului construit in secolul al XV-lea. Aici s-a nascut in 1443 Matei Corvin. Dupa renovari succesive, cladirii i s-a redat forma initiala.

UNIVERSITATEA BABES BOLYAI

In 1872 la Cluj exista o institutie de invatamant superior cu facultatile de medicina, litere, stiinte si drept iar intre anii 1893-1903 a fost construita actuala cladire care adaposteste 8 facultati.

ZIDURILE DE APARARE ALE CETATII CLUJULUI

In secolul al XIII-lea au fost ridicate primele ziduri de aparare ale cetatii Clujului prevazute cu turnuri de observatie. Cetatea se afla pe malul drept al Somesului si ocupa 7 ha. Doua secole mai tarziu au fost construite, cu sprijinul mestesugarilor, alte ziduri din piatra, avand porti de intrare si bastioane menite sa protejeze vechea fortificatie. Fragmentele de fortificatie care s-au pastrat pana azi sunt Turnul Pompierilor si Bastionul Croitorilor, care au rezistat in timp pastrandu-si forma originala.

În oraş, la fel ca în întreaga ţară, limba oficială este prin constituţie româna. Datorită faptului că aproape 20 % din locuitorii Clujului fac parte din minoritatea maghiară,maghiara este bine răspândită. Deşi în Evul Mediu aici locuiau mulţi vorbitori de germana, astăzi se găsesc numai în jur de 1000 de germani. Engleza este o limbă vorbită de majoritatea tinerilor din ziua de astăzi.
Cluj-Napoca are o climă temperat-continentală cu veri calde şi ierni reci. În această regiune din România, sunt prezente toate cele patru anotimpuri, cu toate că primăvara se manifestă puţin, mai ales în luna aprilie. Temperatura medie în vară este de 18,7 ºC iar în iarnă de -1,9 ºC.
În centrul oraşului se află cele mai multe magazine. Piaţa Unirii este alături de străzile ce dau înspre ea (mai ales bulevardele Eroilor şi Regele Ferdinand) cea mai importantă zonă comercială din oraş, în special datorită frecvenţei magazinelor de lux (Alexandra, Alb Negru, Modo, Steilmann, United Colors of Benetton, Lee Cooper, Motor, Energy, Miss Sixty, Lotto, Tiffany, Puma, Sportvision Adidas & O'neill, Sportvision Reebook, Nike, Converse, Leonardo, En Vogue, S. Oliver, Kenvelo, De Luca, Vigoss, Bigotti, L'Oréal, Kodak, Tina R., Irina Schrotter, Triumph, Jolidon, Argos, Moda Bella, Outwear, Otter şi multe altele).

Unii ar zice că biletul de intrare sunt banii. Totuşi, puteţi să intraţi să vă uitaţi, şi chiar să probaţi haine, după gust. Oricum, ar fi păcat să plecaţi cu gândul la produsele care v-au plăcut, doar pentru care nu aţi avut bani.

România este o ţară cu rata criminalităţii redusă, iar Cluj-Napoca nu face excepţie. Există aşa-numitele locuri rău famate, în special periferiile oraşului, de care ar trebui să vă feriţi noaptea, în special dacă sunteţi singur. Probabil cea mai periculoasă zonă este cartierul Iris, unde au existat scandaluri provocate de găştile de cartier, însă nici Mănăşturul nu face excepţie.

Galerie foto:

Delta Dunarii

• Zawrozcki Cristina - XII F
  

Istoric

I. Asezare, intindere

Dunarea, izvorand din Germania, adunand afluentii din zece tari si traversand patru capitale, dupa un traseu de 2860 Km, formeaza la varsarea sa in Marea Neagra o delta.Raportata la Romania, Delta Dunarii este situata in SE tarii, avand forma lirma literei grecesti "A" (delta) si fiind limitata la SV de pod. Dobrogei, la N trece peste granita cu Ucraina, iar la E cu Marea Neagra. Delta Dunarii este traversata de paralela de 45° lat N si de maridianul de 29° long. E.Suprafata sa, impreuna cu complexul lagunar Rasim-Sinoe este de 5050 Km, din care 732 Km apartin Ucrainei. Delta propriu-zisa are o suprafata de 2540 Km, suprafata ce creste annual cu 40m, datorita celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de catre fluviu.

II. Geneza, evolutie, prezent si viitor

Formarea Deltei, a inceput in cuaternar in glaciatia vurniana avand doua faze distincte:

- o faza continentala cauzata de regresiunea marina cand tarmul era mult retras si bratele Dunarii au lasat canioane vizibile in actuala platforma continentala

- o faza de golf care a urmat unei transgresiuni. Ipoteza limanica emisa de Grigore Antipa si continuata de V. P. Zencovici, admite prezenta unui golf, barat de catre cusentii marini prin grinduri transversale si transformat in liman. Dunarea a adunat acest spatiu, in conditiile unei mare reduse de ~70 cm. Calmatarea continua a dus la actualul aspect.

"Locul unde se plamadeste un nou uscat"- Privita de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunarii apare ca o intindere de verdeata strabatuta de suvite argintii.

Delta Dunarii este o campie in formare, cu altitudine medie de 50 cm, alcatuita din: relief pozitiv (grinduri, ostroave si ) si relief negative: bratele Dunarii, canalele, garlele, mlastinile, baltile si lacurile.

Uscatul deltaic reprezinta 13% din suprafata si este reprezentat prin:

-grinduri fluviatile, care insotesc bratele Dunarii si sunt orientate pe directia vest-est, avand altitudini de 0,5-5m

-grinduri maritime orientate pe directia nord-sud, remarcabila fiind Letea cu altitudinea de 124m - altitudine maxima pentru delta, Caraorman, Saraturile, Ivancea, Dranov, etc.

-grinduri continentale ce reprezinta resturi din uscatul predeltaic: Chilia si Stipoc.

Cantitatea de aluviuni adusa annual de catre Dunare, la care se adauga resturile organismelor moarte, praful eolian, etc., vor face ca procentul uscatului sa creasca, in detrimentului reliefului negative.

III. Atestari istorico-geografice

Prima stire istorica despre Delta Dunarii ne-a lasat-o grecul Herodot, "parintele istoriei" care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria (515-513 iHr), Polibiu (sec. al III-lea - al II-lea iHr) descrie un spatiu cu bancuri de nisip intre care se aflau brate cu apa, Straba (sec.I iHr) indica sapte brate intre care se aflau insule, idée reluata si de Pliniu cel Batran, Ptolemeu, etc. Marturii ale locuirii zonei exista din sec.I iHr- al II-lea dHr.

In sec. XV, Tara Romaneasca si Moldova pierd gurile Dunarii ca si Dobrogea, acestea fiind cucerite de Imperiul turcesc si astfel pana la jumatatea sec. al XIX-lea, Delta era o "terra incognito". Studii detaliate despre Delta au fost prezentate de catre geografii George Vaslan, Constantin Bratescu, naturalistul Grigore Antipa, etc.

Sosita la Patlageanca cu 6400mł/s (in medie), Dunarea se bifurca in doua brate, Chilia la N si Tulcea la sud, brat ce la Ceatalul Ismail desparte Chilia de Tulcea. Bratul Chilia, cel mai septentrional, formeaza granita cu Ucraina, transporta 60% din apele si aluviunile Dunarii, avand un curs sinuos pe o lungime de 104 Km˛. De-a lungul sau se insiruie asezarile: Palazu, Pardina, Chilia Veche, Periprava.

Bratul Sulina situate in mijlocul Deltei, are un curs rectiliniu, canalizat permanent dragat si intretinut pentru navigatia vaselor maritime (pescaj minim 7m). Are o lungime de 71 Km si transporta 18% din volumul de apa al Dunarii. De-a lungul sau se insira localitatile: Ilganii de Sus, Maliuc, Gorgova, Crisan, Vulturu, Partisani, Sulina.

Bratul Sf. Gheorghe cel mai meridional, orientat spre sud-est, are un curs sinuos desfasurat pe112 Km si transporta 22% din debit. La varsare formeaza insulele Sacalin considerate un inceput de delta secundara. Sectionarea unor meandre in ultimul timp a micsorat a micsorat lungimea cursului navigabil. De-a lungul sau se insira asezarile: Nufaru, Mahmudia, Uzlina, Sf. Gheorghe. Delta este strabatuta de o multime de canale, garle, rezultate prin regularizarea cursurilor, mlastini si mai ales lacuri: Merhei, Gorgova, Rosu, Lumina, etc.

Vegetatia

In Delta Dunării predomină vegetatia de mlastină stuficolă, care ocupă cca. 78% din suprafata totală. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică si numeroase alte specii. Vegetatia de sărături ocupă 6% din total, dezvoltându-se pe soluri saliniazte si solonceacuri marine.

Specificul este dat de prezenta speciilor: Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zăvoaiele sunt păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvoltă pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristică peisajului. Intâlnim patru tipuri de zăvoaie: zăvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai înalte cresc zăvoaile formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zăvoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adaugă speciile plantate: plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zăvoi mai rar este arinisul (predomină Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marină.

Vegetatia pajistilor de stepă nisipoasă este extinsă pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Sărăturile.Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya.

Vegetatia pajistilor mesofile de grind se dezvoltă pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundării periodice. Predomină Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvatică din ghioluri, bălti si japse ocupă 2% din totalul deltei. Pentru vegetatia submersă sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetatia plutitoare este mai variată. Predomină Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetatia emersă este dominată de stuf (Phragmites australis), papură (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tărmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei si sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Pădurile de câmpurile marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepă, numite local hasmace, cu stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurător (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agătătoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintă nmai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunării.

Fauna

Delta Dunării este un adevărat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvatică europeană, întreaga faună de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi găsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota specifică faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii).

Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apă dulce (60%), restul migrând primăvara din Marea Neagră. Intre acestia din urmă, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic.

Păsările sunt cele care au creat faima deltei, cunoscută, încă de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datorează celor 327 specii pe care le putem întâlni în deltă si care reprezintă 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibăresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltă si rămânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primăvara.
Păsările acvatice sunt cele mai numeroase : cuibărersc 81 specii si trec prin deltă 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintă 82% din avifauna acvatică europeană. Avifauna acvatică din Delta Dunării este alcătuită dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adăugă, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a căror viată este legată de prezenta apei. Acestea se grupează în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apă, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufării (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tărmuri (stârci, lopătari, tigănusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogată continuate cu stufării (ralide), specii de tărmuri marine (unele laride).

Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescărusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integrează secundar în avifauna acvatică, devenind din ce în ce mai numeroase pe măsura transformării ecosistemelor acvatice. Zăvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugă, în timpul cuibăritului, rate, cormorani si stârci. In pădurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibăresc 64 specii tipice avifaunei pădurilor nemorale (silvii, mierle, ciocănitori, măcăleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brună, acvila pitică, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepă nisipoasă sunt specifice potârnichea, prepelita, cicârliile, pasărea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lângă gospodării, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casă, rândunica, barza, lăstunul.

Galerie foto:

Târgu Jiu

• Varjan Antonia - XII F
  

Târgu Jiu este un municipiu, reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Gorj, Oltenia, România.

Localizare

Oraşul este aşezat în zona geografică a Subcarpaţilor Getici, în Depresiunea Târgu-Jiu - Câmpu Mare, una dintre cele mai întinse depresiuni subcarpatice intracolinare, între Subcarpaţii Gorjului la nord şi Dealul Bran, la sud, la confluenţa Amaradiei Pietroasei cu Jiul. Se întinde pe o lungime de 13 km de la nord la sud şi 10 km de la est la vest, pe ambele maluri ale Jiului.

Vecini

• Nord - comunele Stăneşti şi Turcineşti şi cu oraşul Bumbeşti-Jiu (Sadu)
• Est - comunele Bălăneşti şi Scoarţa
• Sud - comunele Dăneşti şi Drăguţeşti
• Vest - Băleşti şi Leleşti

Clima

Este temperat continentală de deal, cu 190 de zile fără îngheţ, cu precipitaţii neuniform repartizate, cu vânt dominant dinspre nord, pe Valea Jiului. Temperatura aerului, variază în limite largi ca urmare a diferenţelor mari de altitudine a reliefului. Mediile anuale sunt de 10,2° C la Târgu Jiu, în depresiune, de aproximativ 3° C pe munţii cu altitudini mijlocii şi de 0° C sau sub 0° C pe munţii înalţi.

Istorie

Municipiul Târgu Jiu poartă numele râului Jiu, pe care îl străbate şi care în decursul timpului şi-a mutat albia de la Deluşorul Prejbei spre vest, formând trei terase ce constituie suprafaţa administrativă a localităţii. Vatră a unui sat dacic, înainte de cucerirea Daciei de către romani, teritoriul său era acoperit odinioară de mari suprafeţe cu păduri sălbatice. El oferea astfel, un bun adăpost locuitorilor apărându-i împotriva năvălirilor străine.

Se intersectau aici importante artere de circulaţie care făceau legatura între Dunare, Transilvania şi Banat. În preajma sa staţionau unităţi militare romane, încartiruite în aşezări fortificate. În timpul războaielor de cucerire a Daciei, o parte din armata romană, conform mărturiilor istorice, a trecut prin localitate. Eruditul om de cultură gorjean Alexandru Ştefulescu susţine într-o lucrare a sa despre Târgu Jiu, că în vremea romanilor localitatea era un vicus, o staţiune comercială. Săpăturile efectuate pentru construirea liniei ferate Târgu Jiu - Rovinari au scos la iveală în partea de sud-est a oraşului un mozaic, tiglă şi cărămizi romane, precum şi ceramică asemănătoare celei descoperite în apropierea castrului roman de la Bumbeşti-Jiu.

Oraşul este menţionat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg. Cu timpul, în izvoarele istorice apar şi menţiuni ce indică o cristalizare a vieţii orăşeneşti. Oraşul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orăşeneşti un jude şi mai mulţi pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria oraşului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietăţii Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-şi cumpere noi suprafeţe de pământuri.

În secolul al XVII-lea Târgu Jiu îndeplineşte funcţia de reşedinţă a Gorjului. El a adăpostit adesea, în vremuri de restrişte, pe unii domnitori ai ţării cum ar fi: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu. În anul 1631 oraşul a fost teatrul conflictului dintre trupele boierului Matei Basarab şi cele ale lui Leon Vodă Tomşa. În anul 1716, la Târgu Jiu şi Bengeşti au fost înfrânte cetele trimise de către Nicolae Mavrocordat împotriva boierilor ostili turcilor. Împotriva acestui domnitor avea să se lanseze, în 1719 memoriul a 66 de boieri gorjeni către principele Eugeniu de Savoia în care se plângeau de fărădelegile boierilor Băleanu şi Ştirbei, partizani ai turcilor. La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor, oraşul este supus jafurilor unor bande turceşti, pasvangii la 1800, cârjalii şi adalăii la 1814-1815.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea oraşul este martorul unor evenimente însemnate. Astfel, la 21 ianuarie 1821 venind de la Bucureşti, Tudor Vladimirescu ajunge la Târgu Jiu, unde găseşte elemente favorabile marilor sale planuri, pe care le va susţine câteva zile mai târziu pe Câmpia Padeşului. În anul revoluţionar 1848, locuitorii oraşului, în prezenţa reprezentanţilor guvernului provizoriu demonstrează împotriva Regulamentului Organic pe care îl ard pe Dealul Prejbei. Un episod aparte, în istoria bătăliilor de pe Jiu din toamna anului 1916, îl constituie lupta de la Podul Jiului din 14 octombrie 1916. "Aici - spune un document contemporan - bătrânii, femeile, cercetaşii şi copiii Gorjului au oprit năvala vrăjmaşă, apărandu-şi cu vitejie căminurile".

Din rândul populaţiei gorjene s-a ridicat şi tânăra eroină Ecaterina Teodoroiu originară din Vădeni, azi cartier al oraşului, care şi-a dat viaţa pentru apărarea pământului strămoşesc în timpul luptelor de la Mărăşeşti din 1917. Pentru cinstirea memoriei acesteia, precum şi a celorlalţi eroi gorjeni în anul 1937 a fost realizat, sub conducerea lui Constantin Brâncuşi, ansamblul monumental devenit celebru pe toate meridianele globului.

În perioada celui de Al doilea Război Mondial, ca urmare a ordinului generalului Ion Antonescu, din 12 februarie 1941, s-a construit la Târgu Jiu un lagăr de concentrare în care au fost închişi mii de evrei cu vărste între 18 şi 60 de ani. Lagărul a funcţionat până la 23 august 1944].
Demografie

Conform datelor recensământului din 2002, populaţia municipiului era de 96.641 locuitori, dintre care 96,79% români (93.546 persoane), 3,01% romi (ţigani; 2.916 persoane) şi 0,20% alte naţionalităţi. Din punct de vedere religios, populaţia este majoritar ortodoxă (98,31% sau 95.008 credincioşi).

Stema municipiului Târgu Jiu

Este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1540 din 18 decembrie 2002 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 30 din 21 ianuarie 2003. Ea se compune dintr-un scut despicat în pal, având următoarea înfăţişare: în partea dreaptă şi în partea stângă se află un camp de argint cu lei, afrontaţi, de culoare naturală, armaţi şi cu limbile roşii, ţinând fiecare o spadă neagră. În centru, în camp albastru, este reprezentată Coloana infinitului, de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, formată din şapte turnuri crenelate (coroana murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu, reşedinţă de judeţ).

Leii sunt vechiul simbol al Olteniei, Valahia Mică, după cum o găsim în documentele medievale. Spada este simbolul vitejiei şi al consecvenţei locuitorilor de pe aceste meleaguri.

Coloana infinitului este emblematică pentru municipiul Târgu Jiu, aceasta legându-şi numele de activitatea creatoare a lui Constantin Brâncuşi.

Coloana Infinită, cunoscută în mod greşit si sub denumirea de "Coloana Infinitului" este o sculptură monumentală a lui Constantin Brâncuşi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii concepute şi executate de sculptorul român. Inaugurată la 27 octombrie 1938, Coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi mărgele de către Brâncuşi.

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea ei originală a fost Coloana recunoştinţei fără sfârşit şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul război mondial căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

Organizare administrativă

Pe teritoriul municipiului Târgu Jiu (reşedinţă de judeţ a judeţului Gorj) sunt amplasate şi alte opt localităţi: Slobozia, Bârseşti, Polata, Ursaţi, Drăgoeni, Iezureni, Preajba Mare, Romaneşti şi jumătate din comuna Turcineşti.

Sport

Orasul Targu Jiu sustine din anul 1963 echipa CS Pandurii Lignitul Târgu Jiu ce evolueaza in prima liga de fotbal din Romania din 2005. In prezent echipa joaca pe Stadionul Tudor Vladimirescu.

Galerie foto:

Vulcanii noroiosi

• Stoica Roxana - XII F
  

Rezervatie naturala unica in tara Vulcanii noroiosi sunt situati in Subcarpatii de Curbura. Vulcanii noroiosi constituie o ridicatura sub forma conica, numita impropriu vulcan, formata prin eruptia la suprafata pamantului a gazelor degajate dintr-un zacamant de hidrocarburi care au antrenat namol.

Desi denumirea lor ne-ar putea duce cu gandul la ceva urias si inspaimantator, vulcanii noroiosi sunt - de fapt - niste ridicaturi conice (de forma unor palnii cu varful in sus), care seamana cu niste musuroaie mai inalte si mai intinse. Aceste conuri se formeaza la suprafata pamantului, prin eruptia gazelor degajate de zacamintele de hidrocarburi din subsol (hidrocarburile sunt compusi chimici, organici, formati din carbon si din hidrogen). Pornind de undeva din adancul pamantului, gazele emanate isi fac loc catre suprafata, impingand in drumul lor apa si noroiul pe care le intalnesc in cale. Astfel, in zona prin care gazele ies in atmosfera (degajand si un miros de sulf), apa si noroiul argilos aduse din subsol se revarsa, depunandu-se in straturi conice si continuand sa bolboroseasca incet. Desi reprezinta un fenomen rar intalnit la nivel mondial, vulcani noroiosi putem admira si noi, in Romania, in zona subcarpatica a judetului Buzau.

Vulcanii noroiosi de la Paclele Mari si Paclele Mici (la 12 km de Berca) sunt una dintre cele mai interesante rezervatii mixte (geologica si botanica) din Romania. Acest fenomen natural spectaculos este rar intalnit in lume. Turistii sunt impresionati de peisajul ciudat pe care il formeaza numerosii vulcani in miniatura, prin craterele carora gazele din adancuri aduc noroi sub forma unei paste fluide de culoare alb-gri sau brun-cenusie. Aceasta "lava" vascoasa provine din dizolvarea marnelor si argilelor întalnite în cale de apa antrenata spre suprafata de presiunea gazelor. In jurul "vulcanilor" se dezvolta o vegetatie care s-a adaptat la salinitatea ridicata de aici. Caile de acces sunt: soseaua nationala Buzau-Brasov sau cu trenul de la Buzau la Berca

In zona Paclelor Mici, pe o suprafata de aproape 10 hectare, se afla cei mai multi dintre vulcanii noroiosi, de forme extrem de variate, dar de dimensiuni relativ reduse. Aici pot fi vazuti vulcani deja formati, cu cratere in forma unor trunchiuri de con, avand inaltimea intre 2 si 8 metri, iar in varf - mici lacuri de “lava” rece, mai exact un amestec de pamant si apa. Aceasta pare sa clocotesca, scotand bulbuci provocati de gaze. Noroiul, adus din straturile din adancimea scoartei pamantesti, este impins si el - continuu - de gazele naturale spre gura vulcanilor, de unde se prelinge pe versantii acestora, sub forma unor paraiase. Aceste mici rauri negricioase se usuca treptat, modificandu-se astfel in permanenta peisajul. In acelasi timp, se formeaza noi “cratere”, care au la inceput marimea unei monezi de 500 de lei.

Zi de zi, noroiul impins de gaze face ca aceste cratere sa se mareasca, intinzandu-se unele catre celelalte, pana se unesc intre ele, dand nastere astfel unor guri de vulcani cu diametre de 2 - 3 metri.

Marginile acestor cratere sunt foarte inselatoare: desi par solide si sigure, numai anumite portiuni sunt formate doar din noroi intarit, restul zonelor fiind acoperite de simple cruste sau ramanand inca umede pe directia lavei care se scurge incet.

La cativa kilometri spre nord-est este situat platoul Paclelor Mari, cu o suprafata de aproape 20 de hectare, numele acestuia fiind legat de dimensiunile foarte mari ale celor trei vulcani principali aflati in centrul platoului. Diametrul fiecaruia dintre acesti trei vulcani masoara peste 100 de metri (adica, este mai mare decat lungimea unui teren de fotbal!). “Poalele” vulcanilor de aici sunt foarte intinse, iar pe acestea apar mai multe cratere secundare si limbi lungi de noroi vinetiu, adesea amestecat cu suvite de titei.

Totul, in jurul acestor vulcani, pare pustiu. Multi dintre turistii care vin in zona vulcanilor noroiosi spun ca au impresia ca se afla pe o alta planeta.

Doar cativa copaci reusesc sa supravietuiasca - mai la departare de cratere - pe aceste terenuri sterpe, “inundate” de noroi si acoperite de un strat gros de namol solidificat. Totusi, ca prin minune, pe acest taram neprimitor traiesc doua plante foarte rare: Nitraria schoberi si Obione verrucifera - dupa denumirea lor stiintifica. Sunt plante halofile (adica se dezvolta intr-un mediu sarat, avand de asemenea nevoie de saruri pentru hrana), protejarea prin lege a acestora fiind unul dintre motivele pentru care zona Paclelor Mici a fost declarata rezervatie naturala.

Descoperiti pentru prima data la noi in tara in 1867, cu ocazia unor prospectari petroliere, de catre francezul H.Cognand, Vulcanii Noroiosi reprezinta un fenomen natural aparte, fascinant atat prin natura sa, cat si prin peisajul deosebit, cu aspect selenar, pe care il creaza.

Termenul de "vulcan noroios" defineste o eruptie lenta sau brusca de noroi, insotita de gaze si chiar de petrol. Desi vulcanii noroiosi pot lua nastere fie datorita unor eruptii de gaze naturale, miscarilor seismice sau chiar a unei emanatii postvulcanice, cei din Subcarpatii Buzaului se datoreaza emanatiilor de gaze din zonele cutanate, aducind la suprafata noroi.

In total sunt 3 zone cu vulcani noroiosi, situate una in apropierea cealalta, iar peisajele pe care le poti intalni aici sunt unice la noi in tara. In afara unui aspect selenar, total deosebit, datorat alunecarilor de teren profunde sau la suprafata, cu un sol arid, strabatut de nenumarate santuri mai mici sau mai mari, aici se intalnesc o serie de plante deosebite, unice la noi in tara, caracteristice unei zone central asiatice, si nu climatului temperat din Romania.

Declarata inca din anul 1924 monument al naturii, zona Paclele Mari - Paclele Mici (situata in apropierea comunei buzoiene Berca) este singurul loc din Europa in care pot fi vazuti vulcani noroiosi, fenomene similare inregistrandu-se doar in Siberia si in Australia. De altfel, Romania este o tara - se pare - prielnica vulcanilor noroiosi: astfel de fenomene se produc frecvent in Subcarpatii de curbura (in special in zona Buzaului), dar au mai fost semnalate, in ultimii 150 de ani, si in alte locuri (langa Ocna Sibiului, la Homorod, la Bazna, pe dealurile Transilvaniei, dar si in anumite zone colinare din Moldova - unde micii vulcani noroiosi erau numiti “gloduri” sau “ochiuri de gloduri”). Totusi, formele cele mai interesante de vulcani noroiosi - si cu dimensiunile cele mai mari - pot fi intalnite in rezervatia mixta (geologica si botanica), cu o suprafata de aproximativ 30 de hectare.

Dupa ce vizitezi pe indelete Paclele Mari, Paclele Mici si Paclele de la Beciu, la cativa kilometri poti merge sa vizitezi Sarata Monteoru, una din cele mai importante statiuni turistice din zona, unde numeroase pensiuni si restaurante te asteapta cu produse traditionale, specifice acestei zone.

Pentru cei interesatia accesul la Vulcanii noroiosi este simplu, dar aproape nemarcat, drept care va descriem traseul care trebuie urmat (drumul se poate parcurge cu masina aproape in totalitate).

Din localitatea Buzau se porneste pe drumul national 10 spre Brasov (prin Intorsura Buzaului). La kilometrul 18 in satul Satuc se continua pe un drum la dreapta (marcat) spre comuna Berca si Vulcanii noroiosi. In comuna Berca, nu departe (dupa ce se traverseaza raul Buzau), se observa o intersectie unde se ia spre stanga, peste alt pod peste un afluent al Buzaului. In dreptul scolii din comuna, la urmatoarea intersectie, se alege drumul spre dreapta marcat Chiliile.

Dupa aproximativ 10 kilometri, trecand prin satul Joseni, se ajunge in satul Policiori, unde se desprinde un drum spre dreapta (marcaj Vulcanii noroiosi 6 km). Dupa cativa metri drumul devine neasfaltat. Drum este accesibil (dificil dupa ploaie), din cand in cand mai sunt sunt si portiuni asfaltate (datorate exploatarilor de gaz si petrol din zona). La vreo 3-4 kilometri exista un marcaj "Vulcanii noroiosi" destul de neclar. Daca se alege drumul spre stanga (putin inapoi si putin la vale) peste 2-3 kilometri se ajunge la Vulcanii noroiosi Paclele mari. Daca se continua drumul inainte peste 1-2 kilometri se observa o cladire pe dreapta pe care se afla un marcaj "Vulcanii noroiosi" unde se poate parca masina si se continua drumul pe jos peste un deal pana la Vulcanii noroiosi Paclele mici.

Galerie foto:

Animale pe cale de disparitie

• Scarlat Anca - XII
  

Oamenii si activitatile pe care le intreprind sunt motivul pentru care, in fiecare ora, dispar pentru totdeauna trei specii de animale sau plante. Principalele cauze ale disparitiei speciilor de plante si animale sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comerciala (colectarea de plante, vanatul irational si braconajul), distrugerile produse de catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai mare amenintare pentru aceste specii.

Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Alte cateva mii de speciii ajung in pragul disparitiei in fiecare an inainte ca biologii sa le poata identifica.

Printre numeroasele specii pe cale de disparitie se pot numara:

1. Ursul Brun

Avand peste trei metri inaltime, ursul brun este unul dintre cele mai inspaimantatoare animale carnivore.

Nu are pradatori naturali, insa este expus riscului de a fi vanat de catre om.

Desi ursul brun este o specie protejata in Uniunea Europeana, animalul este amenintat in continuare din cauza distrugerii habitatului sau natural si transformarea acestuia in zone de interes economic. S-a constatat ca in prezent, Muntii Alpi adapostesc doar 38 de ursi bruni. In Rusia, pe timp de iarna, vanatorii bogati platesc sume mari de bani pentru a scoate ursii din hibernare si a-i ucide. Cand este ucis un urs, multi pui sunt lasati sa moara.

• Linxul Iberian

Rasul spaniol sau linxul iberic face parte din familia felinelor care, din păcate, sunt pe cale de dispariţie. Odinioară întâlniţi pe porţiuni extinse ale Peninsulei Iberice, astăzi mai pot fi întâlniţi în Andaluzia. Motivul principal pentru care aceste feline sunt pe cale de dispariţie o reprezintă distrugerea habitatului natural. De asemenea, mulţi lincşi au căzut pradă capcanelor pentru iepuri sau au fost lovite de maşini pe măsură ce habitatul lor era înlocuit de şosele şi autostrăzi.

• Liliecii

Sunt peste 1.100 de specii, cele mai mari atingând chiar 1,5 kilograme, fiind miliarde de exemplare. Una din cinci specii este ameninţată cu dispariţia, din cauza distrugerii habitatelor sau persecutării din partea oamenilor.

Liliecii sunt mari consumatori de insecte, contribuind foarte mult la ţinerea sub control a acestor efective. De asemenea, sunt şi cele mai numeroase mamifere: unul din cinci mamifere este liliac. Aceste specii joacă un rol important şi în polenizare şi transportarea seminţelor

• Pasarea Dodo

(Specie deja disparuta)

Pasarea “dodo”, asemanatoare porumbelului, dar nezburatoare, a fost zarita prima oara in anul 1598, in insula Mauritius din Oceanul Indian; ultimul exemplar a disparut in jurul anului 1681. Pasarea dodo a fost descoperita de navigatorii olandezi care au debarcat pe insula Mauritius in 1598. Ei au fost uimiti de aceasta pasare incapabila sa zboare. Lor li s-a parut o pasare exotica. Si pentru ca fusesera abatuti de la curs, iar foamea pusese stapanire pe ei, marinarii s-au gandit sa o manance. Asa a inceput tristul destin al pasarii dodo. In numai 150 de ani specia fiind stearsa de pe fata pamantului.

Galerie foto: