Focul viu

• Nedelcu Elena - XII F

Descriere

Raul Milcov strabate localitati cu nume frumoase (Andreiasu, Mera, Reghiu), dar care, ca toate satele in care principala sursa de trai erau padurile si cresterea animalelor, astazi sunt afectate de saracie, lipsa de resurse, depopulare si mai ales sunt lipsite de viitor.

Surprinzator este faptul ca in aceste conditii, valea Milcovului este frecvent vizitata de turisti ( romani si straini)...! Ne-am intrebat de ce? ...si am gasit raspunsul: existenta unei rezervatii naturale aproape unice in tara si in Europa: Focul Viu de la Andreiasul de Jos. A fost surprinzator sa redescoperim cu cat patos vorbeau despre rezervatie cei de la primarie, cu cata mandrie povestesc ca sunt vizitati de multi turisti straini, ca anual acesta Minune a Naturii este sarbatorita printr-un festival folcloric traditional care se numeste chiar asa: Sarbatoarea Focului Viu!

Declarata rezervatie naturala inca din 1967, printr-un Decret al Consiliului Popular Judetean, si ulterior prin Legea nr. 5/2000 privind amenajarea teritoriului national, ocupa in inima satului Andreiasul de Jos o suprafata de 37,8 ha, fiind cel mai extins camp de "focuri vii" din Romania atat ca intindere,cat si ca debit de metan (50 tone/an).

Situata pe versantul vestic al Raului Milcov, pe drumul care lega Andreiasul de Jos cu Andreiasul de Sus, imediat sub limita inferioara a padurii de brazi, zona in care gazele naturale se autoaprind poate fi usor vizitata datorita infrastructurii de acces.

Urcand scarile de acces se ajunge usor la suprafata inconjurata de un zid de piatra, unde prin fracturile scoartei terestre gazele naturale ard cu flacari multicolore.

Focurile nestinse sunt legate de zona de fracturi Casin-Bisoca, care faciliteaza iesirea la zi a gazelor emanate de acumularile de hidrocarburi din subsol. Numarul locurilor de iesire a hidrocarburilor nu este fix, ele se schimba pe masura ce apar noi orificii sau se inchid altele. Flacarile cu inaltimi de circa 30-40 cm sunt greu observate ziua, dar noaptea spectacolul acestora este feeric.

Localizare si limite
Caile de acces sunt drumul national DN 2M Focsani - Odobesti - Andreiasu de Jos si, in continuare, dupa traversarea podului peste Milcov, drumul comunal spre Andreiasu de Sus.

Coordonatele GPS ale campului de "focuri vii" sunt: N45 45.042 E26 49.986. Altitudinea relativa (distanta masurata pe verticala pana in albia Milcovului) este de 65m.

Conditiile geologice
Potrivit cu istoria lor geologica, terenurile teritoriului analizat sunt de origine sedimentara, aceasta datorita faptului ca suprafata corespunde cu ariile unor foste bazine sedimentare care s-au succedat in timp si in care s-au depus sedimente marine, lacustre, fluvio-lacustre si continentale.

In ceea ce priveste alcatuirea subsolului, se pot diferentia doua mari domenii. Spre vest, regiunea muntoasa este domeniul de raspandire a rocilor masive care, ca varsta, apartin Cretacicului superior si Paleogenului, iar spre est, zona subcarpatica, unde se dezvolta roci apartinand Neogenului. Extremitatea estica a teritoriului apartine umpluturii pleistocene a avanfosei, individualizata la marginea interna a Platformei Moesice (morfologic, Campiei Romane), (H.Grumazescu, I.Stefanescu).

Din punct de vedere geologic, domeniul muntos s-a individualizat pe seama flisului carpatic care sub raport structuro-genetic este alcatuit din doua panze: panza de Tarcau si panza de Vrancea, iar domeniul subcarpatic corespunde molasei in care se diferentiaza subzona miocena si subzona sarmato-pliocena.

Arealul suprapus ariei protejate Focul Viu, se grefeaza pe molasa neogena alcatuita din litofaciesuri foarte heterogene, avand structura cutata afectata miscarile tectonice si cu o mare mobilitate actuala (epirogeneza si seisme), formata din complexe de marne, argile si gresii calcaroase, in strate alternante cu inclinari variate, cu rezistenta slaba la eroziune.
Relieful

Apartine Subcarpatilor interni ai Curburii si poarta amprenta framantarilor tectonice - cea mai importanta fiind aceea a faliei Casin - Bisoca, usor de recunoscut datorita discordantei stratelor de varsta Badeniana, Sarmatiana, si Mediteraneeana, formate din gresii dure de Rachitasu, in alternanta cu gresii calcaroase, marne tufacee cu globigerine, tufuri dacitice, gipsuri si calcare lumaselice cu o fauna bogata de fosile (lamelibranhiate, numuliti, briozoare, corali si alge - in general foarte degradate de procesele orogenetice si tectonice).

Aria protejata ocupa versantul nordic al culmii Titila, pana in albia Milcovului, relieful fiind framantat si fragmentat de numeroase paraie si organisme torentiale si afectat de degradare prin eroziuni si alunecari de teren care se manifesta cu precadere pe suprafetele despadurite in trecut; aceste fenomene se manifesta si in prezent ca, de exemplu, in imediata vecinatate a “Focului Viu”, in trepte de inaltimea de 10 - 30 cm si lungimi de 10 - 20 m.

Invelisul edafic

Natura, compozitia chimica si cantitatea de materie organica redata solului depinde de tipul de ecosistem terestru: pajisti, paduri, culturi agricole s.a. Fiecare tip de biocenoza naturala sau cultivata are modul sau specific de aprovizionare a solului cu resturi organice moarte. Interventiile antropice au modificat mult regimul substantelor nutritive si regimul hidric din sol, inclusiv circulatia apei la suprafata solului sau prin sol, precum si transportul si acumularea substantelor deplasate odata cu apa.

Pe terenurile cu folosinta agricola, prin ridicarea an de an a recoltelor agricole, se extrag din sol cantitati importante de elemente nutritive, fara ca masa vegetala fotosintetizata anual sa se mai intoarca in sol. Acest fapt determina o diminuare a ritmului procesului de bioacumulare, care duce la scaderea continua a rezervei de humus din sol, la o saracire in substante nutritive si deteriorarea structurii solului.

Invelisul edafic al acestei arii protejate este caracterizat de prezenta unor soluri brune podzolice pe versantii superiori, brune eumezo – bazice gleizate si pseudogleizate, acide si aluviale pe versantii inferiori, si afectate în grade diferite de eroziuni si alunecari de teren, dintr-e care, unele active dar, de mica intensitate, datorita lucrarilor de împadurire.

Caracteristicile emanatiilor
Perimetrul cu emanatii de gaze are o suprafata de aproximativ 400 m2. Hidrocarburile ajunse la suprafata ard singure sau pot fi aprinse. Flacarile sunt colorate, prezentand diverse nuante de galben, rosu si chiar albastru.

Inaltimile variaza foarte mult, de la cativa cm la aproape 50. Numarul, intensitatea, durata si inaltimea focurilor sunt foarte variate temporal (diurn, saptamanal, sezonier, anotimpual), conform observatiilor indelungate ale localnicilor. In timpul cutremurelor de pamant focurile au inaltimi de peste 2m.

Nu exista un numar fix de locuri de iesire a hidrocarburilor. Cele mai mari focuri ard in cadrul unor microforme cu aspect alveolar.

In perimetrul "Focurilor Vii" se intalnesc uneori si mici baltoace, care bolborosesc si din care iese de asemenea gaz metan dar care nu arde spontan.

Debitul emanatiilor de gaze este influentat de precipitatii si variatia nivelului panzei freatice. Monitorizarea recenta (Etiope G. et al., 2004) a 6 orificii indica faptul ca acestea emana aproximativ 24t metan/an. Pentru intreg perimentrul se pareciaza un debit anual de 50t metan. Alaturi de metan ajung la suprafata in cantitati foarte mici si alte gaze precum dioxid de carbon, azot si heliu.
Aprecieri geomorfologice
Cea mai mare parte a arealului Andreiasu de Jos - Titila se incadreaza in clasa de susceptibilitate medie si mare la alunecari de teren. Morfologia alunecarilor de teren este conditionata tectonic si structural (Sacrieru Razvan, 2008).

Versantii vaii Milcovului sunt afectati de alunecari de teren vechi si profunde. Reactivari ale acestor alunecari de teren pot fi observate pe cei doi versanti ai Milcovului intre localitatile Rachitasu si Andreiasu de Jos. Asociat apar forme de ravenare si torentialitate. Instabilitatea de la nivelul versantilor este si consecinta defrisarilor efectuate la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX. Dupa anul 1960 versantii au fost protejati prin culturi forestiere (pin negru, pin silvestru) ajunse in prezent la maturitate.

In paralel au fost realizate si lucrari hidrotehnice tranversale (baraje, paraguri) pe majoritatea cursurilor afluente Milcovului.

Perimetrul focurilor nestinse este situat in partea superioara a unui versant cu o panta medie de 15 - 250. Baza acestuia este afectata de alunecari de teren care tind sa evolueze regresiv. Extinderea degradarii terenurilor poate afecta in scurt timp si perimetrul "focurilor vii". Se impun masuri de amenajare a versantului prin plantatii forestiere.

Galerie foto: